Analiza dreptului la libertatea credinţei religioase implică o dimensiune verticală, prin raportarea individului (ca fiinţă religioasă) la stat, şi o dimensiune orizontală, instituţională, care acoperă relaţia dintre stat şi culte, dar ale cărei efecte se repercutează asupra individului, chiar dacă statul trebuie să respecte obligaţia de non intervenţie, în virtutea respectării libertăţii de conştiinţă.
Articolul analizează conceptul de teologie politică aşa cum el a fost consacrat în lucrările constituţionalistului german Carl Schmitt din perioada interbelică.
Articolul tratează tema simbolurilor religioase prezente în constituţiile naţionale.
Cultele religioase au un rol foarte important în societate.
Cultura şi civilizaţia europeană s-au dezvoltat de-a lungul timpului sub influenţa creştinismului slujit de Biserică, factor de mărturisire şi modelare, pe întregul parcurs al istoriei, a vieţii sociale atât în Occident cât şi în Orient.
Statul modern este un concept intrinsec raţional, bazat pe constituţionalism, care, la rândul său, se fundamentează pe concepte ştiinţifice, în vreme ce religia rămâne, prin excelenţă, un fenomen obiectiv, puternic ancorat în societate, dar care porneşte de la postulate apriorice şi credinţe transcedentale.
Prezentul demers ştiinţific încearcă să surprindă câteva aspecte privind dimensiunea socială a conceptelor de drept şi religie, relaţia dintre acestea şi interacţiunea cu alte noţiuni, cum ar fi economicul, politicul si ideologicul.