Pledoarie Iulia ARICIU

Pledoarie – proces simulat


Domnule Președinte,

Onorată Curte,

Reprezint Casa județeană de asigurări de sănătate Harghita în excepția de neconstituționalitate a Legii privind reproducerea umană asistată, excepție ridicată de reclamanta Ildiko Benko, și vă voi prezenta punctul de vedere al acestei instituții.

Cadrul legal al reproducerii umane asistată medical cu terţ donator îl constituie art. 441-447 din Legea 287/2009 privind Codul civil, republicată. Prezenta lege stabileşte regulile aplicabile pentru reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, regimul său juridic, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor care ţin de aceasta, precum şi modul lor de transmitere.
În ceea ce privește organizarea și supravegherea activității de reproducere umană asistată, aceasta este în sarcina Ministerului Sănătăţii, care este autoritatea responsabilă în domeniu.

Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Harghita refuză în mod obiectiv și întemeiat decontarea cheltuielilor ocazionate de fertilizarea in vitro, deoarece condițiile prevăzute de legea cadru nu au fost îndeplinite nici cumulativ, nici punctual.

În prezenta speță se arată că partea interesată Ildiko Benko este:

-în vârstă de 38 de ani,

-şomeră,

-căsătorită cu cetăţeanul italian Vincenzo Grassi.

Reclamanta Ildiko Benko a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii privind reproducerea umană asistată, considerând că este încălcat dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi dreptul la identitate.

 

Partea interesată Ildiko Benko invocă încălcarea articolului 16 din Constituția României, referitor la principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, articol coroborat cu dreptul la viață intimă, familială și privată, drept ce își găsește reglementarea în articolul 26 din Constituție.

I. În legătură cu primul aspect invocat, legiuitorul reține vârsta minimă de 18 ani și vârsta maximă de 37 ani. Această limitare este imperios necesară fiindcă, în cazul vârstei sub 18 ani, persoana nu poate fi considerată suficient de matură pentru a asigura creșterea și educația corespunzătoare unui copil, iar în cazul maximului de 37, legiuitorul a avut în vedere o dezvoltare armonioasă a copilului, ținând cont că este necesar, atât din motive psihologice, financiare cât și medicale ca părinții să nu aibă o vârstă foarte înaintată. Cu titlu de exemplu, menționăm, conform articolului 48 alineatul (1) din Constituția României, obligația părinților de a-și susține financiar copiii până la terminarea studiilor (aceasta însemnând aproximativ vârsta de 25 de ani). Or, vârsta standard de pensionare în România este de 63 de ani pentru femei, conform prevederilor art. 53 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. În consolidarea argumentelor precizate anterior, vom menționa studiul realizat în SUA de către medicul ginecolog Dr. Megan Sneed care, constatând că rata infertilității la femeile peste 35 de ani este din ce în ce mai ridicată, sugerează că în aceste cazuri vârsta are un efect negativ mai puternic asupra fertilității. În acest caz, se are în vedere interesul superior al copilului, dar și al mamei, având în vedere că după o anumită vârstă pot apărea complicații în timpul sarcinii. În plus, există posibilitea ca viitorul copil să se nască prematur ori cu grave malformații. În concluzie, considerăm că limita prevăzută de legiuitor este întemeiată, întrucât tocmai caracterul protector al acestei cerințe furnizează o justificare obiectivă și rezonabilă, aceste măsuri urmărind scopul legitim de a proteja sănătatea, în speță a copilului și a mamei, conform prevederilor articolului 34 din Constituție.

 

II. În ceea ce privește condițiile de venit, și în acest caz, legiuitorul român a avut în vedere interesele superioare ale copilului rezultat, suma prevăzută reprezentând, alături de alte condiții reglementate de lege, o cerință pentru a putea întreține o familie, având în vedere, pe de o parte, nivelul economic și social la care se găsește România în prezent, iar pe de altă parte, cuantumul accesibil stabilit de lege. Conform acestui aspect, atât soțul cât și soția trebuie să aibă un venit necesar pentru a putea crește și întreține un copil, după cum prevede și constituantul român în articolul 48, alineatul (1) din Constituție, în cazul în care ar putea interveni situații nefericite precum divorțul, decesul, invaliditatea unuia dintre părinți.

 

III. În ceea ce privește cetățenia soțului reclamantei Ildiko Benko, aceasta nu se încadrează în condițiile impuse de lege, prevăzându-se în mod expres că numai cetățenii români pot beneficia de decontarea cheltuielilor ocazionate de aceste operațiuni, pentru primele trei tentative de fertilizare. Mai mult, nici reclamanta, nici soțul acesteia nu au demonstrat cunoașterea temeinică a limbii române, astfel cum se prevede în mod imperativ de legea aplicabilă; în acest sens, nici reclamanta, nici soțul acesteia nu au furnizat dovada/rezultatele testelor de limba română, menționate în legea incidentă.

 

În legătură cu cerința cetățeniei, trebuie avute în vedere dispozițiile articolului 16, alineatele (1) și (2), în ceea ce privește principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, cât și cele ale articolului 20, referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Este de precizat faptul că, în jurisprudența Curtii Constituționale s-a reținut că egalitatea înseamnă și posibilitatea instituirii unui drept la diferență pentru situații juridice diferite. Astfel, Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că egalitatea în drepturi înseamnă interzicerea discriminării negative, dar nu și a discriminării pozitive (semnificative în acest sens sunt Deciziile Curții Constituționale a României nr. 107/1995 și nr. 27/1996). Astfel, în speță este vorba despre o discriminare pozitivă, în scopul sporirii populației României, generând o impulsionare a natalității.

În plus, o diferențiere este discriminatorie dacă este lipsită de o justificare rațională și obiectivă. În speța de față se urmărește o dezvoltare durabilă a țării prin creșterea natalității populației române. Acest lucru este necesar într-o societate democratică, având în vedere nivelul critic din punct de vedere economic, social și cultural la care se găsește România în prezent. Acesta a fost și scopul legii contestate, scop care ar fi încălcat în cazul în care unul dintre părinți este cetățean străin. Precizăm, cu titlu de exemplu, cazul în care părinții ar opta pentru cetățenia noului-născut, în speță fiind vorba de cetățenia italiană, caz în care scopul legii ar fi în mod evident nesocotit.

În concluzie, dispozițiile legii cadru nu încalcă aceste drepturi, întrucât statuează doar chestiuni legate de decontarea cheltuielilor ocazionate de aceste operațiuni, statul român nefiind ținut să ofere diferite sume de bani din bugetul de stat unor cetățeni străini, având în vedere că sistemul de asigurări de sănătate este bazat pe principiul contributivității. Astfel, aceasta este o măsură ce o poate stabili doar legiuitorul român, atât timp cât nu sunt încălcate drepturile minorităților naționale, prevăzute în Constituție și în tratatele și pactele internaționale la care România este parte. Legiuitorul român nu interzice legătura familială dintre un cetățean român și unul străin (sau dintre doi cetățeni străini), ci doar reglementează anumite aspecte particulare, legate de problema decontării unor sume de bani cu o destinație specifică.

 

IV. Reclamanta Ildiko Benko pretinde, prin crearea bazei de date naționale cu donatorii de gameți, încălcarea articolului 26 din Constituția României, referitor la dreptul la viață intimă privată și familială.

Considerăm că și această pretenție este neîntemeiată. O speță asemănătoare o constituie CAZUL LEANDER contra Suediei din 1987, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează faptul că într-un sistem care se aplică tuturor cetățenilor, legea trebuie prevadă într-un mod potrivit, în ce împrejurări și în ce condiții ea abilitează puterea publică să-și permită un amestec secret în viața lor privată, considerând că dreptul țării în cauză îndeplinește cerința de previzibilitate. Și în speța dedusă judecății se aplică același principiu. Prin crearea acestei baze de date naționale, se urmărește realizarea unei evidențe a donatorilor, pentru a nu exista probleme de natură medicală ce pot apărea, spre exemplu, datorită cosangvinității.

Astfel, această bază de date cu identificare este necesară pentru a se face o "etichetă" a donatorului, evitându-se recoltarea de embrioni a unor donatori apropiați din punct de vedere genetic. În plus, potrivit capitolului IV din Codul penal, donatorul de gameţi răspunde penal în cazul în care disimulează existenţa unei boli sau afecţiuni ce riscă să compromită integritatea, sănătatea sau viaţa viitorului copil.

Pe de altă parte, aceasta este o soluție pentru a se evita crearea unei "afaceri" în acest domeniu de către donator. Astfel, legiuitorul prevede în mod expres că această bază de date a fost considerată necesară pentru ca autorităţile să se poată asigura că o persoană nu va putea fi donator mai mult de 5 ori pe parcursul existenţei sale. Cu titlu de exemplu, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat pentru o cauză asemănătoare, prin Decizia 418/2005, unde se precizează că manipulările genetice pe embrioni şi comerţul cu embrioni constituie infracţiuni, încălcându-se prevederile art.22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi cele ale art.26 din Constituţie, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată.

După cum se statuează și în CAZUL GASKIN contra REGATULUI UNIT, după jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, articolul 8 al Convenției privitor la dreptul la respect pentru viața privată, deși tinde, în esență, să ferească individul de amestecuri arbitrare ale puterilor publice, poate da naștere unei creșteri a obligațiilor pozitive, inerente unei respectări efective a vieții de familie.

 

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992, vă rugăm să respingeți ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta Ildiko Benko.

 

 


Documente ataŞate
Abonare la INFOletter