Pledoarie Guvern


Echipa Guvernului:

Barbu Oana,
Boiciuc Alexandra,
Ginara Ioana,
Săndulescu Liana


Excepţia de neconstituţionalitate a Ordonantei de Urgenţã din 22 martie 2010, privind legalizarea drogurilor uşoare


I.    Art 115, alin 4 din Constituție. Situație extraordinară. Caracter de urgență.

Invocarea neconstituționalității Ordonanței de Urgență din 22 martie 2010, privind legalizarea drogurilor uşoare, este, în opinia noastră, neîntemeiată, in ceea ce priveste articolul 115, alin 4 din Constituţie.
Suntem de acord că adoptarea unei OUG poate fi în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, doar atunci când fiecare dintre cele trei condiţii menţionate în Decizia Curţii nr. 225 din 2005 este îndeplinită. În cazul de faţă, susţinem că actul adoptat de Guvern a fost întemeiat cu respectarea acestor trei elemente. OUG privind legalizarea drogurilor e fondată pe o situaţie extraordinară, care, la momentul adoptării, impunea executivului asumarea unor măsuri de urgenţă. Aceste precizari se regasesc în motivarea curpinsă în nota de fundamentare asociată ordonanţei în cauză. Ţinem să precizăm, de asemenea, că doar Guvernul poate aprecia gravitatea unor situaţii şi necesitatea adoptării unor dispoziţii exceptionale, de urgenţă. 
În ceea ce priveste existenţa unei asemenea situaţii extraordinare, menţionăm faptul că aceasta nu e reprezentată, în cazul nostru, de insăşi necesitatea corectării deficitului bugetar, cum ar rezulta din aprecierile Avocatului Poporului. În nota de fundamentare, se arată că, prin masurile luate, se va acumula o sumă de bani la fondul bugetar, “o sumă necesară în condiţiile unei crize financiare puternice”. Criza economică este, însă, doar contextul în care situăm cazul de faţă; circumstanţa extraordinară ce a determinat adoptarea masurilor de urgenţă de către Guvern se regăseşte în faptul că, începând cu luna februarie 2010, statul se afla în imposibilitatea de a asigura finanţarea activitaţilor de combatere, prevenire a traficului şi consumului de stupefiante. Ne referim aici la acoperirea cheltuielilor relative la activitaţile desfaşurate în mediul scolar, familial, comunitar (chiar şi în mediul penitenciar) de către Centrele de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog. De asemenea, ne referim la sumele alocate pentru activitatile de cercetare în acest domeniu, pentru cele de prevenire a consumului de droguri, alcool, tutun, pentru dezvoltarea serviciilor de tip adăpost pentru consumatorii de droguri sau a programelor de tratament, reabilitare şi reintegrare socioprofesională a consumatorilor de droguri.
În fapt, s-a constatat, că incă de la începuturile crizei financiare, strategia antidrog implementată de Guvern a avut de suferit. Conform ”Raportului anual despre Strategia internaţională împotriva narcoticelor”, întocmit de Departamentul de Stat american în martie 2010, criza economică globală are un impact negativ semnificativ asupra unitaţilor antidrog din România. Potrivit acestui document, agenţiile de luptă antidrog din România au suferit un recul din cauza lipsei banilor, dar şi a reorganizării Ministerului de Interne, care a generat lipsa de continuitate în activităţi şi a eliminat structura naţională de luptă antidrog. Transformarea Direcţiei Generale pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Agenţiei Naţionale Antidrog, care au devenit servicii în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române(IGPR), a însemnat discontinuitate, dar şi reducerea numărului de posturi pentru ofiţeri calificati în domeniul narcoticelor. Se subliniează, de asemenea că, unităţile antidrog, care deja nu aveau resurse suficiente, au fost puternic afectate de lipsa de fonduri. Raportul diplomaţiei SUA notează chiar că unii ofiţeri au fost nevoiţi să suplimenteze bugetele oficiale alocate cu bani din fonduri personale pentru a-si putea desfăşura activitatea, iar Guvernul român nu a alocat resurse suficiente pentru programele de prevenire a consumului.

Legalizarea drogurilor uşoare este, astfel, masura luată de Guvern “în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public” (Decizia Curţii nr. 65/1995). Este soluţia asumată pentru a se evita o situaţie în care statul român ar fi nevoit să-şi întoarcă privirea dinspre realitatea socială a consumului şi traficului de droguri. Se apreciază, aşa cum vom vedea în continuare, că o politică liberală în ceea ce priveşte drogurile poate avea efecte benefice din punct de vedere social, edificatoare în acest sens fiind exemplele oferite de  Olanda şi Portugalia. Legalizarea drogurilor uşoare prezintă garanţii deosebite, întrucât, printr-o asemenea masură, Guvernul va putea, pe de o parte, reduce consumul de droguri grele, iar pe de alta parte, va ţine sub control şi, eventual, va putea limita comerţul cu aceste substanţe, reducându-se totodată rata criminalităţii şi riscul îmbolnavirilor de SIDA pentru consumatorii de stupefiante.  Este soluţia care permite crearea unor resurse la bugetul de stat (suma estimativă de 200 milioane de euro in anul 2010) ce vor fi direcţionate, în primul rand, înspre acţiunile de prevenire şi tratament (aproximativ 150 milioane de euro), iar, în al doilea rând, înspre alte domenii ale statului afectate de recesiune.

II. Raportul dintre OUG 22 martie 2010 şi alte acte ale Guvernului
În continuare, Avocatul Poporului afirmă că OUG din 22 martie 2010 este în contradicţie cu elemente ale propriei sale activităţi normative, menţinonându-se, la acest punct, HG nr 56/2009 privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării si, de asemenea, OUG nr.6 din data de 10 februarie 2010.
Ţinem să facem precizarea că, invocarea acestor două acte normative este irelevantă, întrucât constituţionalitatea unor legi/ordonante depinde în mod exclusiv de conformitatea lor cu textul Constituţiei. O lege, spre exemplu, nu poate fi confruntată din punctul de vedere al constituţionalitătii cu un act normativ având aceeaşi fortă juridică, cu atat mai puţin cu un act a cărei forţă juridică este mai scazută (menţionăm aici raportul lege-hotărâre de Guvern).
Acelaşi lucru dorim sa-l precizăm şi în ceea ce priveşte obligaţia de transparenţă a Guvernului ce-i incumbă din Legea 52/2003, şi anume că nici in acest caz nu putem vorbi de un criteriu în funcţie de care se decide constituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă.


În cele ce urmează, vom pune în lumină constituţionalitatea OUG din 22 martie 2010 în raport cu articolul 11 din Legea fundamentală. Se va arăta, astfel, că prin actul adoptat de Guvern, se respectă prevederile cuprinse în tratatele internaţionale la care România face parte.


III. Respectarea tratatelor internaţionale. Art 11 din Constituţie

Se afirmă că prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţǎ se încalcă articolul 11 al Constituţiei, considerându-se că măsura de legalizare a drogurilor uşoare ar fi contrară obligaţiilor asumate de către Romania prin aderarea la « Convenţia asupra substanţelor psihotrope » şi la « Convenţia împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope ».
Menţionăm că tratatele dateaza din 1971, respectiv 1988, subliniind evoluţia firească a raporturilor sociale referitoare la această chestiune, precum şi a percepţiei opiniei publice. Învederam cu acest prilej, necesitatea unei atente reglementări juridice a noilor situaţii ivite, reglementare ce trebuie să ţină cont de situaţia extraordinară în care se găseşte România astăzi; oluţia liberală adoptată ni se pare propice, însăsi una dintre finalităţile Strategiei Uniunii Europene privind drogurile fiind abordarea  de o maniera echilibrată şi integrată a problemei drogurilor.
Este adevărat că prevederile acestor convenţii sunt restrictive, la o primă vedere dispoziţiile OUG adoptată în data de 22 martie 2010 fiind incompatibile. Totuşi, atragem atenţia asupra art.9(3) al « Convenţiei asupra substanţelor psihotrope » : „Contrar dispoziţiilor paragrafului 1, una dintre părţi poate, atunci când, după părerea sa, situaţia legală o impune şi în condiţiile pe care ea le va putea prescrie, inclusiv în materie de înregistrare, să autorizeze farmaciştii cu autorizaţie sau orice alţi distribuitori cu amănuntul sub licenţă, desemnaţi de autorităţile însărcinate cu ocrotirea sănătăţii publice în ţara sau într o zonă a acestei ţări, să furnizeze, la discreţie şi fără prescripţie, pentru a fi utilizate de către persoanele particulare în cazuri excepţionale şi în scopuri medicale, cantităţi mici de substanţe prevăzute în tabele III şi IV, în limitele pe care le vor preciza părţile”.
Cu toate că normele excepţionale sunt de strictă interpretare, reamintim politica de dezincriminare a folosirii drogurilor de către Portugalia,care, parte a tratatului, prin adoptarea unei astfel de legi în 2000, a extins sfera de aplicare a articolului la alte cazuri. După două misiuni, comisiile ONU au recunoscut beneficiile acestei măsuri; pe deasupra, raportul anual al Observatorului European pentru Droguri si Toxicomanie din 2009 a recunoscut inexistenţa unor repercusiuni negative precum: accentuarea consumului de droguri, creşterea turismului in scopul consumului.
De aceea, în ciuda posibilelor obiecţii, subliniem imperativitatea abordării dintr-o altă lumină a prevederilor acestor tratate, dat fiind faptul că finalitatea lor este în concordanţă cu scopul urmărit de OUG 13/2010. Reiterăm cu acest prilej  lipsa de fonduri necesare pentru prevenirea şi combaterea consumului şi traficului de droguri. Prin urmare, adoptarea acestui act normativ urmăreşte  un eficient control social,motiv pentru care subliniem că « grija pentru sănătatea fizică şi morală a omenirii » nu este în contradicţie cu legalizarea drogurilor uşoare  în condţtiile în care din punct de vedere medical nu sunt nocive organismului.
În ceea ce priveşte « Convenţia împotriva traficului ilicit de stupefiante si substanţe psihotrope », acest tratat este la fel de restrictiv, remarca unei Comisii a Parlamentului European fiind pertinentă  « în ciuda interdicţiilor, consumul a crescut ».Relevăm că aceasta  este în strânsa legătură cu tratatul  ce dateaza din 1971,motiv pentru care învederăm că printr-o interpretare supla se poate susţine coexistenţa ordonanţei cu aceasta convenţie.
Abordând un alt punct de vedere, susţinem că şi-ar putea găsi aplicarea insuşi art 20, al.2 din Constituţie,conform căruia « dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele  privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementarile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile ».
Astfel, ţinând cont de faptul că legalizarea drogurilor uşoare este o stare de fapt oarecum controversată, din perspectiva noastră, prin această ordonanţa de urgenţă se intervine în regimul drepturilor si libertaţilor, sporindu-le, această imixtiune a legislaţiei delegate fiind permisă conform jurisprudenţei Curţii.În decizia 1189/2008 se apreciază că « pe calea ordonanţelor de urgenţă se poate interveni asupra drepturilor electorale procedurale prevăzute în legislaţia infraconstituţională, în măsura în care nu se aduce atingere existenţei dreptului, nu se "afectează" substanţa dreptului ca atare ».
Referitor la cele 2 convenţii internaţionale, ţinând cont şi de preambulul lor « grija pentru sanatatea fizica si morala a omenirii »,considerăm că acestea se referă  la drepturi fundamentale ale omului,un exemplu relevant fiind dreptul la ocrotirea sănătăţii.
În această situaţie,apreciem aplicarea cu prioritate a ordonanţei, deoarece conţine dispoziţii mai favorabile: nu numai că dreptul la ocrotirea sănătăţii nu este afectat,ci se şi oferă şansa persoanelor de a dispune de ele inseşi,valorificându-se art.26(2)al Constituţiei.

IV. Articolul 22, alin 1 din Constitutie. Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica.
 Printre primele lucruri care apar într-o discuție cu privire la droguri sunt efectele negative asupra sănătății umane, asupra stării fizice și psihice deplorabile pe care drogurile o induc. Imaginea generală asupra drogurilor este de natură a înspăimânta eventualul utilizator, prin prezentarea efectelor asupra sănătății umane, efecte invocate și cu privire la cazul în discuție. Cu toate acestea, ar trebui mai întâi să clarificăm faptul că subiectul legalizării este reprezentat de drogurile ușoare, dintre care cele mai cunoscute sunt marijuana, ecstasy și hașiș, fără a extinde discuția asupra drogurilor denumite ”grele”, distincție care pare a fi lăsată la o parte cu ocazia dezbaterii asupra drogurilor și asupra efectelor legalizării acestora.
De asemenea, s-a susținut opinia conform căreia legalizarea drogurilor ușoare ar încălca dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, consacrat constituțional în articolul 22 alin. (1) din Constituția României revizuită în 2003, care precizează că ”Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.” Cu privire la această afirmație, susținem că legalizarea drogurilor ușoare nu ar avea ca efect restricționarea sau suprimarea acestui drept, cu atât mai mult cu cât interpretarea acestui articol din Constituție trebuie făcută după litera și spiritul legii fundamentale,  coroborând acest prim alineat cu următoarele 2 ale aceluiași articol, care precizează că ”(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.”. Așadar, consacrarea constituțională a dreptului la viață și la integritate fizică și psihică a fost făcută cu scopul de a interzice în mod expres pedeapsa cu moartea, precum și tratamentele inumane și degradante la adresa oricărei persoane, situații care nu se pliază pe posibilele efecte ale legalizării drogurilor ușoare. Prin urmare, prin această măsură nu s-ar suprima în nici un mod dreptul la viață și la integritate, cu atât mai mult cu cât legalizarea nu impune anumite efecte, lăsând consumul la libera alegere a cetățenilor.

V. Articolul 34 din Constitutie. Dreptul la ocrotirea sanatatii
S-a mai susținut opinia conform căreia legalizarea drogurilor ușoare intră în contradicție cu art. 34, care consacră dreptul la ocrotirea sănătății. Cu privire la acest articol, susținem că, din punct de vedere medical, legalizarea drogurilor ușoare ar avea efecte benefice, contrar aparențelor. Departe de a încălca dreptul constituțional la ocrotirea sănătății, legalizarea drogurilor ușoare ar veni chiar în sprijinul acestui drept, întrucât în zilele noastre multe substanțe din compoziția drogurilor ușoare sunt folosite pe post de medicamente, în scopul tratării unor boli precum glaucomul, SIDA sau cancerul. Prin urmare, legalizarea drogurilor ușoare ar facilita accesul la aceste substanțe active din componența canabisului spre exemplu, venind în sprijinul protejării și dezvoltării acestui drept constituțional consacrat de asemenea pe plan internațional, prin tratatele și convențiile la care România este parte.
Efectele benefice ale unor elemente din drogurile ușoare au fost studiate și observate încă din cele mai vechi timpuri, întrucât beneficiile terapeutice ale canabisului au fost cunoscute în cultura chineză,  în India, Persia, Asiria, Grecia, Africa, America de Sud, Turcia si Egipt. În ceea ce privește medicina occidentala, tratamentele pe baza de canabis au atins apogeul în secolul al XIX-lea. Publicarea, în 1839, a unui articol despre capacitățile curative ale canabisului a marcat începutul unei perioade de studiu amănunțit, atât în Europa, cât și în America. Au fost publicate peste 100 de articole in acest sens. Medici importanți, precum doctorul personal al reginei Victoria, au studiat această plantă. În urma cercetărilor sale, Reynolds a concluzionat ca marijuana este unul dintre cele mai eficiente calmante pentru durere. De asemenea, la începutul secolului XIX diferite medicamente pe bază de canabis au fost utilizate în scopul tratării epilepsiei, rabiei și tetanusului.


În zilele noastre, studiul asupra efectelor medicinale ale canabisului în special a cunoscut o amplă dezvoltare, demonstrându-se calitățile benefice sănătății individului. În prezent, în America, spre exemplu, se fac pași importanți înspre dezincriminarea consumului de marijuana, ca urmare a unui număr mare de studii și cercetări în materie. California a făcut un pas important spre a deveni primul stat american care legalizează marijuana recreaţională şi va taxa vânzările după ce a anunţat că va organiza un referendum pe această chestiune, în luna noiembrie a anului curent.
Fundamentul pe care se construiește legalizarea drogurilor ușoare poate fi considerat, prin urmare, efectul benefic în plan medical. Cu titlu de exemplu, am putea menționa doar câteva studii elaborate pe acest domeniu, care demonstrează atât că marijuana are efecte pozitive, dar și că este chiar mai puțin periculoasă decât  tutunul, substanță în prezent legală, asupra căreia nu se discută problema incriminării consumului. 
În aceste condiții, se propune legalizarea drogurilor ușoare, cu distincția de rigoare dintre acestea și drogurile grele: ” Consumul de droguri trebuie descurajat dar cu diferenţele de rigoare între drogurile uşoare şi drogurile tari, în special cele injectabile precum heroina care au efecte negative devastatoare. Incriminarea consumului produce efecte secundare grave precum refolosirea seringilor care conduce la transmiterea unor boli grave.”De asemenea, se propune înfiinţarea de servicii specializate pentru consumatorii de droguri în cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din subor-dinea Consiliilor judeţene, precum și a altor instituții de acest gen, înființare care ar fi posibilă în condițiile obținerii unui buget necesar, lucru ce se preconizează a fi imposibil în viitorul apropiat.

VI. Art 53 alin (2).Măsuri diferite pentru situaţii diferenţiate

Avocatul Poporului susţine că O.U.G. încalcă prevederile articolului 53 referitoare la situaţille excepţionale în care se pot restrânge regimul drepturilor ,precum şi parametrii constituţionali ai acestei restrângeri:principiul proporţionalităţii şi caracterul nediscriminatoriu.
Reţinem că până în acest punct am argumentat conformitatea O.U.G cu articolele invocate de către Avocatul Poporului,deci nu se mai poate vorbi despre o restrângere a drepturilor fundamentale.A fortiori, In speţă,considerăm că Guvernul a operat chiar o lărgire a sferei libertăţii individuale,drept fundamental consacrat în cadrul art. 23 din legea fundamentală pe care îl vom dezbate ulterior.Invederăm totuşi că această lărgire  nu a determinat  încălcarea art 115 alin (6),conform căruia ,, (6) Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta(..) drepturile, libertaţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie’’,întrucât în jurisprudenţa Curţii s-a statuat cu ocazia Deciziei nr. 1189 /2008 faptul că “pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă dacă,prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive “asupra regimului drepturilor fundamentale.
Totuşi,înainte de a epuiza discuţia referitoare la  articolul 53  mai prezentăm un punct de vedere în susţinerea poziţiei noastre:privind caracterul nediscriminatoriu.Discuţia se impune pentru o veritabilă înţelegere a raţiunii în adoptarea acestei ordonanţe şi anume o politică guvernamentală a liberalizării cannabisului cu un real impact psihologic prin ţinerea departe a tinerilor de consumul drogurilor periculoase şi un insignifiant impact asupra celor care oricum ar fi suferit o pedeapsă privativă de libertate.
Revenind la conceptul caracterului nediscriminatoriu,acesta derivă din principiul egalităţii consacrat în art 16 din Constituţie,a unui tratament egal în situaţii similare, ,,ubi eadem est  ratio, eadem lex esse debet’’.  Per a contrario,după cum a statuat şi Curtea prin Decizia nr  60/1993 situaţii diferite reclamă o reglementare diferenţiată.In speţă,trebuie să facem o distincţie între drogurile uşoare ,care nu provoacă modificări organice majore după cum spun datele Agenţiei Naţionale Antidrog şi drogurile grele precum heroina şi cocaina,care provoacă sechele ireparabile la nivel psihologic şi fizic precum leziuni cerebrale grave, ce duc la demenţă şi o dezintegrare fizică totală ,spune aceeaşi sursă.Pe cale de consecinţă,am considerat că acestă discrepanţă imensă trebuie să genereze în plan juridic reglementări vădit  diferite,în conformitate cu linia de gândire a unor ţări europene precum Luxemburg,unde cumpărarea,transportul şi deţinerea celorlalte droguri cu excepţia cannabisului constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 8 zile la 6 luni sau amendă,sau Olanda,unde deţinerea unei cantităţi mai mici de 0,5g de cannabis în vederea consumului propriu nu atrage nici un fel de cercetări.
Deşi abordarea punitivă este afectată de această distincţie,nu trebuie să o identificăm cu abordarea social-comunitare,care urmăreşte disponibilitatea tratamentului medical pentru orice consumator şi vizează măsuri egale pentru reintegrarea socială a tuturor dependenţilor,indiferent de natura drogului(conform Raportului Comisiei Prezidenţiale din 2009-49% dintre cei care au beneficiat de tratament medical aveau heroina ca drog principal consumat).
Prin urmare,nu putem reţine părerea Avocatului Poporului că O.U.G. ar duce la o deteriorare a situaţiei celor care consumă drogurile incriminate,în primul rand tocmai datorită faptului că legea îşi va produce efectele asupra consumatorilor care  au continuat să utilizeze drogurile grele deşi se prezumă că erau informaţi cu privire la  pedepsele aspre(Dura lex,sed lex) şi în al doilea rând,prin continuarea programelor de ordin medical,educativ, psihologic de combatere a oricărei etape a dependenţei prevăzute de Strategia Naţională Antidrog 2005-2012 după strângerea fondurilor necesare la bugetul de stat,situaţie explicată anterior.

VII. Libertatea individuală şi drepturile adiacente:art 1 alin (3),art 23 alin (1),art 26 alin (2)

Acum  vă cer permisiunea de a deplasa obiectul discuţiei de la acea eventuală limitare la o certă largire, a acelei arii circumscrisă de legi,lipsind consumul drogurilor de ingerinţa forţei coercitive statale.
Constituţia prevede la art.1 alin.(3) că “România este un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”. Or, printre aceste valori garantate, libertatea individuală ocupă un loc fundamental.(Decizia nr.28/2001),trasând o linie directoare pentru reglementări subsecvente din legea fundamentală precum dreptul de a dispune de sine ,consacrat în cadrul art.26.Relevantă ni se pare  în acest sens Deciziei nr 132/2002 în care Curtea defineşte  "Noţiunea de libertate individuală, utilizată în cuprinsul art.23 din Constituţia României,’’ statuând că ,, desemnează posibilitatea fizică a persoanei de a se manifesta în limitele sale naturale, fără a fi supusă altor restrângeri sau oprelişti decât cele stabilite prin ordinea de drept’’,marcând un numitor comun între aceste drepturi adiacente.
Am insistat asupra identităţii fundamentului  acestor drepturi tocmai pentru că necesar sa avem în vedere ideea controlului absolut pe care individul trebuie să-l aibă asupra propriei persoane, uzitându-şi acest drept natural aşa cum propria conştiinţă şi raţionalitate îi dictează. In privinta statului de drept implicarea statala în aria individuală nu îşi găseşte o explicaţie plauzibilă, pornind de la înseşi principiile pe care este clădit acesta. Atunci când legile nu vizează protejarea cetăţeanului de pericole evidente,după cum a fost  susţinută anterior conformitatea cu articolul 34 privind Dreptul la ocrotirea sănătăţii au în vedere simpla constrângere, traductibilă prin limitarea suveranităţii totale a cetăţeanului asupra lui însuşi, rezultatul devine nesatisfăcător şi injust.
Orice fel de interdicţie în ceea ce priveşte alimentaţia sau consumul de substanţe de orice fel nu face obiectul atribuţiilor statului. Acesta poate informa, educa, influenţa opinia indivizilor, dar decizia ultimă le aparţine lor şi numai lor.În susţinerea acestei teze invocăm şi prezumţia de oportunitate a opţiunilor indivizilor,prezumţie cu a cărei consacrare juridică debutează  Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,statuând în articolul 1 faptul că fiinţele umane “sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţaă”,prin urmare capabile să decidă în mod individual care acţiuni sunt benefice şi care nu,în spiritul libertăţii personale garantate constituţional în toate democratiile funcţionale din lumea întreagă.

















Documente ataŞate
Abonare la INFOletter