Pledoarie Alexandru DRAGNE

Domnului Presedinte al Curtii Constitutionale,

In calitate de reprezentant al Presedintelui Romaniei in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutia Romaniei si al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, formulez urmatoarea sesizare de neconstitutionalitate privind legea cultelor religioase:

1.      Aceasta lege este lovita de un viciu de neconstitutionalitiate extrinseca intrucat nu a fost respecatata procedura de adopatare prevazuta de Constitutia Romaniei in Titlul III, Capitolul I, Sectiunea a 3a.

Astfel, art. 75 alin. (1) prevede ca prima Camera sesizata pentru reglementarea regimului general al cultelor este Senatul. Or, in cazul acestei legi, prima camera sesizata a fost Camera Deputatilor. Potrivit art. 61 din Constitutia Romaniei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate leguitoare a tarii, dar structura sa este bicamerala, fiind alcatuit din Camera Deputatilor si Senat. Principiul bicameralismului astfel consacrat se refecta insa nu numai in dualismul institutional, ci si in cel functional, deoarece art. 75 din Legea fundamentala stabileste competenta de legiferare potrivit carora fiecare din cele 2 Camere au, in cazurile expres definite, fie calitatea de prima Camera sesizata, fie de Camera decizionala.

Totodata, legea cultelor religioase este adoptata fara respectarea prevederilor art. 77 alin. (3) deoarece in cadrul procedurii de reexaminare se supune spre dezbaterea plenului camerelor cererea de reexaminare a Presedintelui si nu rapoartele comisiilor de specialitate. De altfel, Curtea Constitutionala a stauat in jurisprudenta sa prin Decizia nr. 991/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, relevand că, din analiza art. 77 alin. (2) din Constituţie, "rezultă că trebuie reexaminate textele cuprinse în cererea Preşedintelui României, precum şi cele care au legătură cu acestea, fiind necesară corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor din lege. În acest context pot fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare. Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia. Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii". Or, in speta Comisia juridica a Senatului, in calitate de Camera decizionala a adoptat un raport ce propunea respingerea cererii Presedintelui, masura ce contravine dispozitiilor art. 77.

2.      De asemnea, legea incalca art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care prevede ca “Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.” si art. 26 din Constitutia Romaniei care reglementeaza dreptul la viata intima, familiala si privata, atat prin acordarea clericilor a dreptului de a afisa pe site-urile insistutilor religioase numele persoanelor care nu obisnuiesc sa se implice prin contributii financiare sau echivalente la bunul mers al institutiei religioase.

Totodata, aceasta masura este de natura sa aduca atingere prevederilor art. 1 alin.  (3) din Constitutia Romaniei care preveda ca  “Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor […] reprezinta valori supreme […] si sunt garantate”. Consideram ca publicarea numelui persoanelor care asista la serviciile religoase dar nu contribuie prin prestatii echivalente este de natura sa afecteze deminitatea acestor persoane. Avand in vedere ca drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt valori constituionale ce se intemeieaza pe deminitatea umana si pe libera dezvoltare a personalitatii umane, consideram ca nu se poate motiva aceasta masura prin acordarea unor garantii pentru  exercitarea dreptului la informatie. De asemenea, aceste date nu reprezinta informatii de interes public sau asupra treburilor publice, ci sunt strict informatii asupra problemelor de interes personal modul in care o persoana intelege sa-si foloseasca resursele sau daca alege sau nu sa sprijine un cult sau altul.

Nu trebuie omis faptul ca nu sunt respectate conditiile cerute de art. 53 din Constitutie pentru restrangea exercitiului unor drepturi. Astfel, apreciem ca aceasta masura nu este proportionala cu situatia care a determinat-o deoarece contributia financiaracatre culte nu reprezinta o obligatie a celor ce participa la serviciile religioase. Totodata, exista anumite categorii sociale care nu isi pot permite  sa contribuie la bunul mers al institutie respective. Or, afisearea pe site-uri a numelor acestor persoane ar avea exclusiv scopul de a le afecta deminitatea.

In plus, in conformitate cu principiile de limitare exprimate de jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu clauza Klass si altii impotriva Germaniei, 1978 sau cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei, 2007, actul normativ care reglementeaza masuri de natura sa produca ingerinte in exercitarea drepturilor la viata privata si de familie trebuie sa contina garantii adecvate si suficente pentru a proteja persoana de eventualul arbitrar.

3.      Trebuie avut in vedre si faptul ca prin acordarea clericilor a dreptului de a se asocia in sindicate se aduce atingere autonomiei cultelor prevazuta de art. 29 alin. (3) si (5). Conform acestui text din legea fundamentala, cultele sunt autonome fata de stat, se bucura de sprijinul acestuia si se organizeaza conform statutelor proprii, or acordarea de drepturi sindicale clericilor ar incalca autonomia de organziare a cultelor. De altfel, acest aspect este recunoscut si de CEDO. In cauza Pastorul cel Bun impotriva Romaniei se evidentieaza faptul ca desi clericii ar putea beneficia de libertatea sindicala, restrangerea acestui drept este necesara pentru apararea Bisericii Ortodoxe Romane si ca principiul autonmiei cultelor prevaleaza principiului libertatii de asociere. Astfel, in aceasta situatie restrangea acestui drept este considerata proportionala si justificata de necesitatea apararii drepturilor celorlatii cetateni, respectiv a autonomiei cultelor de Curtea Europeana a Drepturilor Omului .

4.      Reglementarea care acorda clericilor dreptul de a contesta in instantele de drept comun deciziile organelor interne ale cultelor religioase este neconstitutionala deoarece este de natura a incalca autonomia cultelor.

In jurisprudenta Curtii Constituionale se retine ca accesul la justitie nu este un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit. În acest sens, si Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept.

De asemnea,  potrivit art.29 alin.(3) din Legea fundamentală, "Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii", ceea ce demonstrează că legiuitorul constituant a înţeles, în aplicarea principiului autonomiei cultelor, să lase la latitudinea acestora stabilirea unor reglementări specifice în ce priveşte atât organizarea şi funcţionarea lor, cât şi stabilirea unor reguli proprii de judecată în ce priveşte răspunderea disciplinară internă.

Totodata, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca instanţele de judecată nu sunt competente să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică, în materie, nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, este echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârşite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului.Principiul autonomiei cultului nu ar mai fi respectat dacă instanţele de drept comun ar exercita controlul asupra hotărârilor luate de instanţele disciplinare şi de judecată bisericească în probleme doctrinare, morale, canonice şi disciplinare.

Aceasta masura nu poate fi considerata discriminatorie pentru ca in materia raspunderii pentru incalcarea dispozitiilor interne perosnalul clerical din cadrul unor culte se afla in situatii diferite fata de cetatenii laici in sensul ca primii se supun normelor juridice si canonice speciale, iar ceilalti cetateni se supun normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate, astfel incat instituirea unui tratament diferit se justifica prin statutul diferit al membrilor clerului.

5.      Consideram ca si prevederile referitoare la obligatia statului de a face demersulie necesare pentru revendicarea catedralei Sf. Sofia sunt neconsitutionale deoarece incalca art. 10 si 11  din Constituie. Astfel, sunt incalcate atat principiile dreptului international public: Principiul egalitatii suverane a statelor, Principiul inviolabilitatii frontierelor, Principiul integritatii teritoriale a statelor cat si Tratatul de prietenie, buna vecinatate si cooperare dintre Romania si Republica Turcia ratificiat prin legea nr. 33/1992.

 Art. 1 al acestui tratat prevede ca “Romania si Republica Turcia, denumite in continuare parti, isi reafirma hotarirea de a dezvolta relatiile lor pe baza de incredere, cooperare si avantaj reciproc si in conformitate cu principiile respectarii, una fata de alta, a independentei politice, suveranitatii si integritatii teritoriale, neamestecului in treburile interne, egalitatii in drepturi si respectului pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului.” Astfel, revendicarea catedralei Sf. Sofia este o nerespecatarea a suveranitatii statului turc si un amestec in treburile interne ale acestui stat.

Se considera in doctrina ca una dintre caracteristicile suveranitatii este exclusivitatea, ceea ce inseamna ca pe teritoriul unui stat se poate exercita o singura suveranitate. De aceea sustinem ca aceasta obligatie a statului insituita prin legea cultelor religioase este de natura a extinde suveranitatea statului roman si a incalca suveranitatea statului turc.

Potrivit principiului neamestecului in treburile interne este exclusa orice forma de interventie, nu numai cea armata, ci orice forma de ingerinta sau amenintare indreptata impotriva personalitatii unui stat sau impotriva elementelor lui politice, economice sau culturale. Avand in vedere ca Sf. Sofia este unul dintre cele mai importante obiective culturale ale Turciei, consideram ca orice act al statului roman facut pentru revendicarea acestei catedrale constituie o incalcare a acestui principiu.

In doctrina se mai retine ca “in dreptul international public, orice principiu trebuie sa contina regului de conduita dintre cele mai generale, a caror respectare este indispensabila pentru dezvoltarea unor relatii prietenesti intre state, pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Practica statelor poate duce la imbogatirea si dezvoltarea unor principii generale recunoscute de toate statele, dar nu poate, in niciun caz sa incalce aceste principii ori sa creeze derogari de natura a marca o indepartare de la principiile generale.”

6.      In privinta posibilitatii clericilor de a refuza casatoria religioasa pe motive de constinta sustinem ca aceasta prevedere este neconstitutionala deoarece restrange neproportional libertatea constiintei recunoscuta de art. 29 din Constitutie si de art. 9 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Art. 48 din Constitutie prevede posibilitatea incheierii unei casatori religioase numai dupa incheierea casatoriei civile, astfel ea nefiind o conditie de validitate a casatoriei, ci doar o prerogativa a subiectelor de drept ce doresc sa se casatoreasca. In acelasi timp, art. 9 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacra fiecarui individ posibilitatea de a-si manifesta religia prin practici si indeplinirea ritualurilor. Precum celalate drepturi, acesta nu este absolut si poate suferi limitari prin lege, daca aceasta masura este necesara intr-o societate democratica si este proprtionala cu situatia ce a determinat limitarea. Conditiile restrangerii exercitari acestui drept trebuie indeplinite cumulativ pentru ca restrangerea sa poata fi valabila. In ceea ce priveste condita restrangerii prin lege, aceasta este indeplinita. In privinta necesitatii acestei limitari intr-o societate democratica, putem admite ca ea este necesara pentru aprarea moralei publice si pentru aprarea drepturilor si libertatilor celorlati cetateni, in speta, libertatea de constiinta a clericlor, insa masura nu este proportionala cu situatia ce a determinat-o deoarece legea prevede ca niciun alt preot nu va putea sa oficieze o casatorie a care fost anterior refuzata de un preot, restrangandu-se total exercitiul libertatii de constiinta.

Pe langa asta, masura are scopul de a proteja constiinta preotului pus in situatia de a oficia o casatorie care, in opinia lui, nu poate fi acceptata or pentru aceasta ar fi suficienta acordarea acestui drept de abtinere clericilor fara a institui obligatia celorlalti clerici de a nu oficia casatoria.  Astfel, aceasta prevedere incalca art. 53 alin. (2) din Constituie.

O alta critica de neconstituionalitate ce i se poate aduce acestei norme este ca nu respecta cerintele de tehnica legislativa, fiind imprevizibila, contrar art. 1 alin. (5) din Constiutie .

In jurisprudenta Curtii Constituionale s-a constat ca destinatarii normei juridice trebuie sa aiba o reprezentare clara a normei juridice aplicate, astfel incat sa isi adapteze conduita si sa prevada consecintele ce decurg din nerespectarea acestora. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europe a Drepturilor Omului care, de exemplu, in cauza Rotaru contra Romaniei, 2000 a stabilit ca “o norma este previzibila numai atunci cand este redcatata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane sa isi corecteze conduita”. De asemnea, Curtea a reţinut că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, "În România, respectarea [...] legilor este obligatorie". Astfel, Curtea a constatat că reglementarea criticată prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii. Astfel, o persoana a carei casatorie este susceptibila de a fi refuzata nu stie ca se afla in ipoteza acestei norme si, pe cale de consecinta, nu poate sa-si adapteze conduita la conditiile normei.

7.      Instituirea unei taxe speciale asupra jocurilor de noroc este neconstitutionala pentru ca nu respecta principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie si incalca art. 16 care reglementeaza egalitatea in drepturi  a cetatenilor in fata legii.

Taxa, potrivit art. 2 pct. 55 Legea nr. 273/2006, este suma platitia de o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru servicii prestate acesteia de catre un operator economic, o institutie publica ori un serviciu public.

Consideram ca taxa aceasta este discriminatorie intrucat nu toti cei ce folosesc jocurile de noroc urmeaza a se bucura de serviciile religioase. Astfel, avem in vedere persoanele care aleg sa nu aiba nicio credinta, insa potrivit acestei legi urmeaza a fi obligate la plata acestei taxe in ipoteza in care folosesc jocurile de noroc.

Este adevarat ca, potrivit art. 56 alin. (1) din Constitutie, cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice. Insa, in situatia de fata consideram ca instituirea acestei taxe constituie o masura contrara principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale, intrucat reprezinta o taxa instituita pe simplul exercitiu al unui drept, fara a fi justificata in nici un fel de o prestatie a unei autoritati publice.

In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a retinut ca o taxa este discriminatorie daca “impune în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor vizaţi de acest act normativ obligaţia de a plăti o taxă calculată asupra unei valori […] la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale.”

 S-a mai statuat , de asemenea, ca principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii.

Nu in ultimul rand, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă (Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994)

8.      In privinta obligatiei clericilor de a completa chestionare cu privire la rata criminalitaii din raza teritoriala a unitii de cult in cadrul caruia activeaza, apreciem ca aceasta este neconstitotionala deoarece se incalca autonomia cultelor prevazuta la art 29 alin. (5) din Constitutie si dreptul la viata intima si privata prevazut la art. 26.

Astefel, aceasta prevedere are scopul de obliga clericii sa ofere statului informatii privitoare la persoanele din raza terioriala a unitatii de cult in care activeaza, afectand principiul autonomiei cultelor fata de stat, deoarece o astfel de obligatie este asemantoare unei obligatii a unui functionar public.

Totodata, aceasta masura este de natura a afecta dreptul la viata intima si privata deoarece clericii ofera informatii privitoare la anumite persoane, fara ca aceste persoane in sa isi exprime acordul ca aceste informatii sa fie transmise autoritatilor publice, in acest caz fiind incalcat articolul 26 alin. (2) care prevede ca “persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi”.

9.      In ultimul rand, avand in vedere incalcarea prevederilor constitutionale, putem sustine ca aceasta lege incalca si art. 1 alin. (5) care prevede ca “In Romania, respectarea Constituitei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”

 

Domnule Presedinte al Curtii Constitutionale,

Distinsi membri ai Plenului Curtii Constitutionale,

 

In considerarea argumentelor expuse mai sus va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea cultelor religioase a fost adoptata fara respectarea prevederilor constitutionale.


Documente ataŞate
Abonare la INFOletter