Excepţia de neconstituţionalitate în România şi în Franţa, 2013

Articole din această publicaţie:

Elena Simina TĂNĂSESCU – Excepţia de neconstituţionalitate în România – între trimitere prejudicială şi excepţia procedurală

Excepţia de neconstituţionalitate a apărut pe cale pretoriană în peisajul juridic românesc în 1911. Atunci când în 1991 puterea constituantă a schimbat paradigma controlului incident şi posterior de constituţionalitate a legilor, sintagma „excepţie de neconstituţionalitate” a fost păstrată pentru a desemna modalitatea de cooperare dintre sistemul judiciar şi nou creata Curtea Constituţională, deşi ea nu mai corespundea realităţii juridice.

Bianca SELEJAN-GUŢAN – Câteva observaţii privind eliminarea suspendării procesului în cazul invocării excepţiei de neconstituţionalitate

Articolul face o analiză critică a modificării legislative cuprinse în Legea nr. 177/2010 care a modificat procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate.

Iuliana RÎCIU – Efectele controlului constituţional asupra contenciosului administrativ. Efectele deciziilor Curţii Constituţionale în contenciosul administrativ

Articolul face o analiză a jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României cu privire la legea contenciosului administrativ. De asemenea, articolul pune în discuţie raportul dintre Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti din România în ceea ce priveşte controlul de convenţionalitate.


Luc BRIAND – Judecătorul de drept comun este primul judecător constituţional?

Franţa a cunoscut o revoluţie juridică la 1 martie 2010, o veritabilă revoluţie a drepturilor fundamentale odată cu intrarea în vigoare a chestiunii prioritare de constituţionalitate.

Ştefan DEACONU – Controlul constituţionalităţii normelor juridice abrogate – cauză a conflictelor juridice de natură constituţională între autorităţile publice

Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice sporeşte rolul acestei instituţii în cadrul autorităţilor statului.

Ioan MURARU, Andrei MURARU – Un secol de control de constituţionalitate în România

Articolul face o analiză a apariţiei şi dezvoltării controlului de constituţionalitate în România în cei 100 de ani de existenţă.

Crenguţa LEAUA – Excepţia de neconstituţionalitate şi arbitrajul comercial. Unele aspecte practice

Introducerea unei referiri exprese la posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu doar de instanţele judecătoreşti ci şi de cele arbitrale este un mecanism care conduce spre o mai mare stabilitate a hotărârilor arbitrale deoarece controlul de constituţionalitate se poate realiza fără a mai fi necesară formularea unei acţiuni în anulare ulterior pronunţării unei hotărâri arbitrale bazate eventual pe un text de lege neconstituţional.

Fabrice HOURQUEBIE – Previzibilul, imprevizibilul şi redutabilul: efectele chestiunii prioritare de constituţionalitate

Acest articol prezintă procedura chestiunii prioritate de constituţionalitate introdusă în Constituţia Franţei în urma revizuirii constituţionale din 23 iulie 2008, efectele sale asupra poziţiei pe care o are Consiliul Constituţional în cadrul sistemului instituţional francez, precum şi raporturile acestui Consiliu cu cele două curţi supreme franceze. Nu este neglijată nici concordanţa chestiunii prioritate de constituţionalitate cu sistemul de drept al Uniunii Europene.

Attila VARGA – Eficienţa excepţiei de neconstituţionalitate şi efectele sale asupra legiferării

Articolul analizează eficienţa excepţiei de neconstituţionalitate şi efectele sale asupra procesului de legiferare în România.

Richard GHEVONTIAN – Doi ani de chestiune prioritară de constituţionalitate în Franţa. Primul bilanţ

Acest articol prezintă un bilanţ al primilor doi ani de control de constituţionalitate a posteriori în Franţa: 1022 dosare înregistrate în 2010 şi 114 chestiuni prioritate de constituţionalitate în 2011.

Pactrick GAIA – Chestiunea prioritară de constituţionalitate şi controlul de convenţionalitate

Printre motivele care au justificat introducerea în Franţa a unui control de constituţionalitate a posteriori regăsim unul care a jucat un rol decisiv: este vorba despre locul pe care l-a dobândit controlul de convenţionalitate în arhitectura jurisdicţională internă.

Cristian IONESCU – Principiul supremaţiei Constituţiei. Fundamentarea ştiinţifică şi legitimitatea controlului constituţionalităţii legilor

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a precizat că poziţia supremă a constituţiei în ierarhia actelor normative are drept consecinţă faptul că legile şi celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie să contravină legii fundamentale.
Supremaţia Constituţiei este un principiu fundamental nu numai al dreptului constituţional, dar al întregii organizări politico-statale şi a sistemului de drept. Chiar dacă nu ar fi proclamată expres în Constituţie, supremaţia acesteia se impune ca atare, fiind astfel receptată în conştiinţa colectivă a poporului.



Documente ataŞate
Abonare la INFOletter